Apa mării este sărată pentru că râurile aduc în ocean, de sute de milioane de ani, minerale dizolvate din roci, iar evaporarea scoate din ocean doar apa, nu și sărurile. În medie, un kilogram de apă de mare conține aproximativ 35 de grame de săruri, adică circa 3,5%. Cea mai mare parte o formează clorura de sodiu, aceeași substanță ca sarea de bucătărie.
De unde vine sarea din apa mării?
Sarea din apa mării provine în principal din erodarea lentă a rocilor de pe uscat și din gazele eliberate de activitatea vulcanică. Apa de ploaie absoarbe din aer puțin dioxid de carbon și devine slab acidă, ceea ce îi permite să dizolve treptat mineralele din roci. Râurile duc aceste minerale spre mare.
A doua sursă se află chiar pe fundul oceanului. Izvoarele hidrotermale și erupțiile vulcanice submarine eliberează substanțe dizolvate, iar gazele vulcanice au adus, de-a lungul istoriei Pământului, o mare parte din clorul care se găsește acum în ocean sub formă de clorură. Despre mineralele scoase din scoarța terestră pentru uz uman se poate citi în articolul despre mine, resurse și utilizarea mineralelor.
De ce râurile au apă dulce, deși transportă săruri?
Râurile au apă dulce pentru că transportă săruri în concentrații foarte mici, care nu se simt la gust, și pentru că apa lor se reînnoiește continuu din ploi și zăpezi. Oceanul, în schimb, funcționează ca un bazin final: apa pleacă din el doar prin evaporare, iar sărurile rămân.
Diferența ține și de compoziție. În apa râurilor predomină calciul și bicarbonatul, însă în ocean aceste substanțe sunt consumate de organismele care își construiesc cochilii și schelete calcaroase sau se depun pe fund. Sodiul și clorura sunt folosite mult mai puțin, așa că s-au acumulat și au ajuns dominante.
Ce săruri conține apa de mare?
Apa de mare conține în principal ioni de clorură și de sodiu, urmați la distanță de sulfat, magneziu, calciu și potasiu.
| Componentă | Proporție aproximativă din sărurile dizolvate |
|---|---|
| Clorură | 55% |
| Sodiu | 30–31% |
| Sulfat | 7–8% |
| Magneziu | 3–4% |
| Calciu | circa 1% |
| Potasiu | circa 1% |
Proporțiile dintre aceste componente sunt remarcabil de constante în tot oceanul planetar, chiar dacă cantitatea totală de sare variază de la o regiune la alta.
De ce unele mări sunt mai sărate decât altele?
Salinitatea unei mări depinde de echilibrul dintre evaporare și aportul de apă dulce din râuri și precipitații. În zonele calde și uscate, cu evaporare puternică, apa devine mai sărată; în mările închise, alimentate de fluvii mari, devine mai dulce.
- Oceanul deschis: în general 33–37 g de săruri la kilogram.
- Marea Mediterană: în jur de 38 g/kg, din cauza evaporării intense.
- Marea Roșie: aproximativ 40 g/kg, una dintre cele mai sărate mări legate de ocean.
- Marea Neagră: la suprafață, doar 17–18 g/kg, datorită aportului mare al fluviilor care se varsă în ea.
- Marea Baltică: în multe zone sub 10 g/kg.
- Marea Moartă: un lac sărat, cu peste 300 g/kg, în care corpul plutește aproape fără efort.
Densitatea mai mare a apei sărate explică de ce înotul pare mai ușor în mare decât în lac, iar senzațiile resimțite în apă sunt descrise și în articolul despre auzul sub apă.
De ce apa de mare nu se poate bea?
Apa de mare nu se poate bea pentru că rinichii omului nu pot elimina sarea într-o urină la fel de concentrată ca apa mării. Pentru a scăpa de sarea înghițită, organismul consumă mai multă apă decât a primit, iar deshidratarea se agravează. Din acest motiv, apa potabilă obținută din mare trece prin desalinizare, fie prin distilare, fie prin filtrare sub presiune prin membrane fine.
Contactul prelungit cu apa, sărată sau dulce, are și un efect vizibil asupra pielii: după o baie lungă, degetele se încrețesc, un fenomen explicat în articolul despre pielea care stă mult timp în apă.
Ce se întâmplă cu sarea când apa de mare îngheață?
Când apa de mare îngheață, cea mai mare parte a sării este expulzată din cristalele de gheață, astfel că gheața marină este mult mai puțin sărată decât apa din care s-a format. Sarea rămasă se concentrează în apa de dedesubt, care devine mai densă și coboară spre adânc.
Tot din cauza sării, apa de mare îngheață la aproximativ −1,9 °C, nu la 0 °C ca apa dulce. Același principiu explică de ce sarea presărată iarna pe drumuri topește gheața la temperaturi ușor negative, dar devine ineficientă pe ger puternic.
