Lipiciul rămas de la etichete se îndepărtează în doi pași: întâi este înmuiat, cu căldură sau cu apă caldă, apoi este dizolvat cu o substanță grasă sau cu alcool, potrivită materialului. Adezivii folosiți la etichete se înmoaie la căldură și se dizolvă în uleiuri, așa că rareori este nevoie de răzuit cu forța. Greșeala obișnuită este folosirea aceluiași solvent pe orice suprafață, deși unele plastice și lacurile de pe lemn se pătează sau se topesc la contactul cu el.
Cum se scoate o etichetă ca să nu rămână lipici?
O etichetă se scoate fără resturi dacă adezivul este încălzit înainte de dezlipire și dacă eticheta este trasă încet, aproape paralel cu suprafața. Trasă repede și în unghi drept, hârtia se rupe, iar lipiciul rămâne pe obiect.
- Se încălzește eticheta 30–60 de secunde cu un uscător de păr, pe treapta caldă, de la 10–15 cm.
- Se ridică un colț cu unghia sau cu o spatulă de plastic.
- Eticheta se trage lent, cu reîncălzire scurtă când începe să se rupă.
- Resturile se tratează cu metoda potrivită materialului, descrisă mai jos.
Ce funcționează pe fiecare tip de suprafață?
Metoda se alege după material: sticla suportă aproape orice, plasticul și lemnul lăcuit cer substanțe blânde, iar textilele nu se încălzesc.
| Suprafață | Ce funcționează | Ce se evită |
|---|---|---|
| Sticlă, ceramică glazurată | Apă fierbinte cu detergent, ulei, alcool izopropilic, răzuitoare cu lamă | Bureții abrazivi pe sticla decorată |
| Metal (inox) | Ulei, alcool izopropilic, apă cu detergent | Lama metalică, care zgârie finisajul periat |
| Plastic dur | Ulei, apoi detergent de vase; alcool doar după test | Acetona și diluanții, care pot topi sau mătui plasticul |
| Plexiglas, plastic transparent | Apă caldă, detergent, puțin ulei | Alcoolul și acetona, care pot produce fisuri fine |
| Lemn lăcuit sau vopsit | Căldură, apoi puțin ulei pe o lavetă moale | Acetona, dizolvantul de ojă, apa lăsată să stea |
| Textile | Răcire cu gheață, răzuire, detergent lichid | Căldura, care fixează adezivul în fibre |
Cum se curăță lipiciul de pe borcane și sticle?
Borcanele și sticlele se curăță cel mai ușor prin înmuiere 15–30 de minute în apă fierbinte cu detergent de vase, după care eticheta de hârtie se desprinde aproape singură. Lipiciul rămas se freacă cu o pastă din ulei de gătit și bicarbonat de sodiu în părți egale: uleiul dizolvă adezivul, iar bicarbonatul îl desprinde mecanic fără să zgârie sticla.
Resturile întărite de pe geamuri sau oglinzi se îndepărtează cu o răzuitoare cu lamă, ținută la un unghi mic, pe suprafața udă. La final, urmele de ulei se spală cu apă caldă și detergent.
Cum se scoate lipiciul de pe plastic fără să-l deterioreze?
Pe plastic, lipiciul se scoate cu ulei de gătit lăsat să acționeze câteva minute, apoi cu o lavetă și apă cu detergent de vase. Uleiul nu atacă majoritatea plasticelor și înmoaie adezivul suficient pentru a fi șters.
Alcoolul izopropilic este eficient pe multe plastice dure, însă se testează întâi pe o zonă ascunsă. Acetona, dizolvantul de ojă și diluanții se evită: pot lăsa pete mate sau suprafețe lipicioase, mai greu de reparat decât lipiciul inițial.
Ce se face cu lipiciul de pe lemn, haine și cărți?
Pe lemn, haine și cărți se lucrează fără solvenți puternici și cu foarte puțină umezeală, pentru că aceste materiale absorb lichidele și se pătează ușor.
- Lemn lăcuit: se încălzește eticheta, se dezlipește, iar restul se șterge în sensul fibrei cu o lavetă ușor unsă cu ulei.
- Haine: zona se răcește cu un cub de gheață într-o pungă, adezivul întărit se răzuiește cu unghia, apoi pata se tratează cu detergent lichid și se spală normal. Precauțiile de la spălare sunt cele din articolul despre decolorarea și micșorarea hainelor, iar pentru piesele mari se aplică regulile din ghidul despre curățarea textilelor mari.
- Coperte de carte: căldura uscătorului pe treapta mică și dezlipirea foarte lentă; pe copertele lucioase, resturile se rulează cu o gumă de șters moale. Cărțile curățate astfel se așază apoi după sfaturile despre organizarea bibliotecii de acasă.
Ce măsuri de siguranță se iau la folosirea solvenților?
Alcoolul izopropilic și acetona sunt inflamabile, așa că se folosesc în încăperi aerisite, departe de aragaz, lumânări și surse de scântei. Se lucrează cu cantități mici, pe o lavetă, nu turnate direct pe obiect.
- Mănușile de cauciuc protejează pielea de efectul de uscare al solvenților.
- Substanțele de curățare nu se amestecă între ele.
- Lavetele îmbibate cu solvent se lasă să se usuce în aer liber înainte de aruncare.
- Recipientele se păstrează închise, etichetate și departe de copii.
